GARANTA, garantez, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva). ♦ Tranz. și intranz. A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că. . .; a răspunde de. Nu pot garanta de nimica (CARAGIALE). 2. Intranz. A-și lua răspunderea unei datorii făcute de altul. – După fr. garantir.