GALBEN, GALBIN, GALBĂN I. adj. 1 De coloarea paiului, lămîii, mălaiului, șofranului, aurului, pucioasei, etc.: floare ~ă, frunză ~ă, ceară ~ă, ¶ 2 Despre coloarea feței: searbăd, palid: era ~ la față; avea pielea ~ă; era ~ ca ceara, ca turta de ceară; rasa ~ă, rasa mongolă, caracteristică în special prin coloarea galbenă a pielei ¶ 3 Despre păr: bălan, blond: un păr ~ luciu; ~ ca aurul (RET.) ¶ 4 🩺 Friguri ~e 👉 FRIGURI ¶ 5 🌿 LEMN- ~ = DRACILĂ ¶ 6 BURETE-~ 👉 BURETE. II. sn. Coloarea galbenă. III. sm. 🪙 Veche monedă de aur, de proveniență străină, care circula la noi în țară și al cărei curs a variat mult în decursul vremurilor; în timpul din urmă (în a doua jumătate a veacului al XIX-lea) valora 11 lei, 75: ~i austriaci (🖼 2275); ~i împărătești, ~i olandezi; o salbă de ~i; (P): cine nu cruță paraua, nici de ~ nu-i e milă (PANN) [lat. galbĭnus].