‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [față].