fârtai, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert”; Din magh. fertály (Bud 1908).