FUNIE, funii, s. f. 1. Frînghie². ◊ Funie de ceapă sau de usturoi = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi². ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strîmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spînzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, putînd fi interpretat ca o aluzie la el. A se apropia (sau a-ajunge, a se strînge) funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul A juca pe funii = a umbla pe funie făcînd diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. (Înv.) Frînghie de lungime variabilă, cu care se măsura pămîntul. 3. (În expr.) Funie de moșie = fîșie îngustă de moșie. – Lat. funis.