frâncesc, ~ească a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 144/3 / Pl: ~ești / E: frânc + -esc] (Înv) 1 Care aparține frâncilor (1). 2 Privitor la frânci (1). 3 Occidental. 4 Latinesc.

frâncesc a. relativ la Frânci, occidental: sânețe frâncești OD.

frîncésc, -eáscă adj. Vechĭ. De Frînc, al Frîncilor: sinețe frînceștĭ. Ban frîncesc saŭ italienesc, zlot tătăresc al Genovejilor din Caffa saŭ Teodosia (Crimeĭa).