FRUNZET s. n. (Cu înțeles colectiv) Frunziș. Lupul trebui să meargă în vîrful degetelor, ca să nu fîșie frunzetul cel uscat. ISPIRESCU, L. 78. Iar aude-un cîntec mîndru, care codrul îl trezește, Parcă frunzetul repetă, parcă vîntul tot îl crește. EMINESCU, L. P. 134. – Accentuat și: frunzet.