franțuzit, ~ă smf, a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 443 / V: ~țoz~, (pop; irn) s~ / Pl: ~iți, ~e / E: franțuzi] 1-2 (Persoană) care imită servil obiceiurile franceze. 3-4 (Persoană) care întrebuințează în mod nejustificat cuvinte și expresii franceze. 5-6 (Persoană) care introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte și expresii franceze.