FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe lingă un adjectiv sau un adverb ; ajută la formarea superlativului absolut) Haine scumpe și foarte frumoase (ISPIRESCU). ♦ (Așezat după adjectiv, înv. și arh.) Supărat foarte, Șe duse mai departe (ALEXANDRESCU). ♦ (Ca determinativ pe lîngă o locuțiune adjectivală sau adverbială) Foarte de dimineață (SADOVEANU). ♦ (Ca determinativ pe lîngă un substantiv care exprimă o însușire) E foarte copil pentru vîrsta lui. ♦ Expr. (Fam., adesea glumeț) Nici prea-prea, nici foarte-foarte = potrivit, moderat ; așa și așa. 2. (Pop., ca determinativ pe lîngă un verb ; așezat înaintea verbului) Mult, tare. Și murăturile foarte îi plăceau (SLAVICI). ♦ (În legătură cu « a mulțumi », azi, mai ales, ir.) Îți foarte mulțumesc de așa serviciu. ♦ (Pop., așezat după verb) Se mînie foarte (BĂLCESCU). ♦ (Pop., așezat între auxiliar și participiu) Feredeile de mare mi-au foarte priit (KOGĂLNICEANU). – Lat. forte.