FLĂCĂRAIE, flăcăraie, s. f. 1. Flacără mare; vîlvătaie, pălălaie, bobotaie. Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar mai ales deasupra locurilor mocirloase. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267.