FINEȚE, (3, rar) finețuri, s. f. 1. Calitate a ceea ce este fin; delicatețe. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir (de lînă, de mătase etc.) și greutatea lui. 2. Calitate superioară. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl., cu nuanță peiorativă) Rafinament. Finețurile curteanului și abilitățile camarilei (CAMIL PETRESCU). – După fr. finesse.