FICAT s.m. (Mold., ȚR, Criș., Trans. S) Glandă anexă a tubului digestiv. A: (Fig.) Măcar că pînă la ficați îi atingea, într-acesta chip îi răspunseră. CANTEMIR, IST. B: Ficații lui plini de său. BIBLIA (1688). Neputința și slăbiciunea ficatului să trage din discrasia sa. MD2, 1^r. ◊ Fig. Dumnezeu . . . singur ispiteaște inimile și ficații și știe toate gîndurile noastre. EV., 71. C: Stăpîneaște pieptu<l> și coastele, hicatul, stîlpul trupului. CAL. 1733, 12. Ficații lui sâ-i usuci. MISC. 1778, 23^v; cf. OG, 390; MȘE, 80. Etimologie: lat. ficatum. Cf. m a i.