falimenta vb. I (ec.) ♦ 1. A da faliment ◊ „Societatea Monolit a falimentat.” Epoca 30/90 p. 4. ◊ „Agricultura falimentează iar directorii iau «salarii de merit».” R.l. 14/92 p. 5. ♦ 2. A face pe cineva sau ceva să dea faliment ◊ „Secția de micelin a societății [...] falimentată abuziv de V. G.” Caț. 9/92 p. 3. ◊ „A.B. ar putea falimenta Pepsi Cola!” Expr. Mag. 16/94 p. 26 (din faliment; R. Zafiu în R.lit. 35/95 p. 11)