eșafodaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 20 / V: ~agiu / Pl: ~e / E: fr échafaudage] 1 Construcție provizorie din metal sau lemn, care susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul construirii sau a reparării unei clădiri. 2 (Rar) Eșafod. 3 (Rar) Schelet de metal în formă de pod, pe care se montează calea ferată. 4 (Fig) Ansamblu de idei pe baza cărora se alcătuiește o teorie, o ipoteză Si: (rar) eșafodare (2). 5 (Pex) Mod de alcătuire a unei opere literare Si: structură, schiță, schemă, plan. 6 (Rar) Îngrămădire de obiecte de același fel așezate unele peste altele.