ELICE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (avînd forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave sau a fluidului în care se rotește. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Fr. hélice (lat. lit. helix, -icis).