DĂPĂRA, DEPĂRA (dapăr) vb. tr. și refl. 1 A (-și) smulge părul (din cap): au început... a se dăpăra și a se sgăria (ȚICH.); și ’napoi s’a înturnat Față albă sgîriind, Cosiță galbenă depărînd (MAR.) ¶ 2 A (se) părui: După ce destul se depărară... Dederă a să prici între sine (BD.-DEL.) [lat. depĭlare].