DRANIȚĂ, dranițe, s. f. (Mold., Bucov., Maram.) Scîndurică subțire de lemn de brad, mai mare decît o șindrilă, cu care se acoperă, se învelesc casele, mai ales la munte. V. șiță. Sus, acoperișul spart dădea drumul ploilor; vîntoasele mînioase rupeau totdeauna din el dranițele putrede și le purtau în undele lor ca pe niște paseri negre. SADOVEANU, O. III 559. Mă duse... la casa bătrînească, cu dranița mucedă și cu pereții coșcoviți. C. PETRESCU, S. 12. Întîlnim cîțiva oameni cu niște cară cu draniță, mergind spre Iași. CREANGĂ, A. 126.