DOVEDI (-desc) vb. tr. 1 A arată prin raționament, prin mărturii că un lucru este adevărat, a adeveri: n’a putut să dovedească nevinovăția lui; a dovedit cu acte că banii sînt ai lui; ~ cu martori ¶ 2 A arată, a manifesta ¶ 3 A scoate la capăt, a prididi: ciubotole nu le putea dovedi din cîrpit (CRG.) ¶ 4 A scoate la iveală, a da la iveală, a izbuti să afle, să facă cunoscut: n’au putut să dovedească pe hoți ¶ 5 A învinge, a birui: se întreceau care de care să dovedească pe celălalt la băutură (ISP.); Ercule dovedi pe acel dulău și-l omorî (ISP.) [vsl. doveda].