DOMOL, ‼ Mold. DĂMOL I. adj. 1 Liniștit, potolit, blajin, pacinic: apoi îi zise cu un ton mai ~ (GN.); era băiat ~ și intra totdeauna în voile mele (SLV.) ¶ 2 Încet, care nu se pripește: s’a îndreptat într’acolo cu pași ~i ¶ 3 Trans. Călduț: bolnavul se posodește ... mai întîiu cu apă domoală, apoi tot mai rece (PĂC.). II. adv. 1 În liniște, potolit, blajin ¶ 2 Încet, fără să se grăbească: umblă mai domol, ca să mă pot ține de tine (D.-ZAMF.); Dămol sau iute, iute ca vîntul Eu merg călare (ALECS.).