distilațiune sf vz distilație

* DISTILAȚIUNE, * DISTILAȚIE, * DISTILARE sf. 1 Operațiune prin care se separă, cu ajutorul unui alambic, un corp de diferitele substanțe cu care e amestecat, transformîndu-l în aburi și reducîndu-l iarăși la starea lichidă: ~a apei; ~ fracționată, operațiune care permite să se separe, grație temperaturilor de fierbere diferite, substanțele deosebite care intră într’un amestec: benzina, petrolul lampant etc. se obțin prin ~a fracționată a petrolului ¶ 2 Lichidul obținut prin această operațiune [fr.].

DISTILAȚIUNE s.f. v. distilație.

distilați(un)e f. acțiunea de a distila și produsul distilării.

destilație sf vz distilație

destilăciune sf vz distilație

distilație sf [At: ÎNV. VIN. 86 / V: des~, destilațiune, destilăciune, (înv) ~iune, (îvr) ~lățiune / Pl: ~ii / E: fr distillation, lat distillatio, -onis] (Înv) Distilare (1).

distilățiune sf vz distilație

DISTILAȚIE s.f. Distilare. [Gen. -iei, var. distilațiune s.f. / cf. fr. distillation, lat. distillatio].

DISTILAȚIE s. f. distilare. (< fr. distillation, lat. distillatio)

*destilațiúne f. (lat. destillátio, -ónis). Acțiunea de a destila: destilațiunea vinuluĭ dă cel maĭ bun rachiŭ. – Și -áție dar maĭ des -áre. Maĭ puțin bine dist- (fr. distillation, lat. distillatio).

distilație s. f., pl. distilații

DISTILAȚIE s. v. distilare.