7 definiții pentru disolutiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
disolutiv, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dissolutif] (Liv) Dizolvant (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISOLUTIV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. sg. disolutivă, pl. disolutive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: disolutiv
disolutiv adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
disolutiv, disolutivăadjectiv
- 1. Care descompune, dezagregă sau degradează. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- dissolutif DEX '09 DEX '98 MDN '00