7 definiții pentru disolutiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

disolutiv, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dissolutif] (Liv) Dizolvant (2).

DISOLUTIV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

DISOLUTIV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disoluti, pl. disolutive

*disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. disolutivă, pl. disolutive

disolutiv adj. m., pl. disolutivi; f. sg. disolutivă, pl. disolutive

Intrare: disolutiv
disolutiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disolutiv
  • disolutivul
  • disolutivu‑
  • disoluti
  • disolutiva
plural
  • disolutivi
  • disolutivii
  • disolutive
  • disolutivele
genitiv-dativ singular
  • disolutiv
  • disolutivului
  • disolutive
  • disolutivei
plural
  • disolutivi
  • disolutivilor
  • disolutive
  • disolutivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disolutiv, disolutiadjectiv

  • 1. livresc Care descompune, dezagregă sau degradează. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.