* DISECA (-sec) vb. tr. 1 🫀 A spinteca, a tăia un cadavru sau numai o parte dintr’însul spre a-i studia organele, spre a determina cauza morții, etc. ¶ 2 🌿 A tăia părțile unei plante spre a studia structura ei; Ⓕ: cruzimea cu care-și diseacă inima și-și dă în vileag toate durerile intime (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ A corecta o lucrare, o scriere în cele mai mici amănunte ale ei [fr. disséquer].