DICHIU, dichii, s. m. (Învechit) Administrator al unei mănăstiri, econom. Grigoriță... fusese crescut la mănăstirea Vorona sub privigherea dichiului Ghenadie. HOGAȘ, DR. 243. Cu cîtă carte știu, cu cîtă nu știu, peste cîțiva ani pot s-ajung dichiu la vrun mitoc. CREANGĂ, A. 121.