diamant sn [At: (a. 1686) IORGA, S. D. VII, 183 / V: (îvr) dea~,^[1] (înv) diia~, (reg) dieman, dinoman, dinomen / P: di-a~ / Pl: ~e, (înv) ~nți, ~uri / E: fr diamant, ger Diamant] 1 Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele, utilizată la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat, iar în varietățile perfect transparente, ca piatră prețioasă Si: (îvp) adamant. 2 (Îs) Disc de ~ Distincție acordată cântăreților de muzică ușoară de mare succes. 3 Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 4 Cel mai mic corp de literă de tipar folosită în prezent în tipografie. 5 Loc unde brațele unei ancore se unesc cu fusul. 6 Linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu bucățele fine de diamant (1), folosită în stomatologie.