DESFĂTA (-făt, -fătez) I. vb. tr. 1 A umplea de plăcere, de veselie, de bucurie: meri, peri și perii, plini de rod bogat, desfătau ochii tuturor (GRIG.); acolo îmi place să-mi desfătez gîndul (GN.) ¶ 2 ‡ A întinde, a da mai mare întindere. a face mai vast: Mihai-Vodă au mărit-o și au desfătat-o precum se vede (LET.). II. vb. refl. 1 A simți o mare plăcere: și mă desfătez sburînd către ceriuri, către soare (DON.) ¶ 2 A petrece (în veselii): de se vor desfăta și vor glumi unul cu altul (PRV.-LP.); a băut și s’a desfătat pînă la adînci bătrînețe (CRG.).