DESCÎLCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) descurca: cu pieptenele descîlcește toate vițele, toate cosițele (ȘEZ.); și-i da un scul de ață încîlcit și înciotat, ca să-l descîlcească (VOR.): Ⓕ: din vălmașagul cărora subiectele de la sine se descîłcesc și devin nuvele (VLAH.) [încîlci].