DEJUGA (-jug) vb. tr. și intr. 1 A scoate jugul, a scoate boi de la jug: ei își dejugă boii în iarmaroc (GN.) ¶ 2 A se opri, a poposi cu carul într’un loc: dar eu ce mă fac, cine mai dejugă la moara mea? (DLVR.); de aci (P): la rea moară am dejugat (I.-GH.), am nemerit-o rău aci, am venit într’un loc unde sînt numai încurcături ¶ 3 A se așeza, a se încuiba într’un loc: sărăcia a dejugat la culcușul nostru (ISP.) [lat. *disjugare].