Definiția cu ID-ul 443943:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dantelă (dantele), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).