DAIREA, DAIAREA, DAIAREA (pl. -rele) sf. 🎼 Instrument de muzică alcătuit dintr’un cerc de lemn (ca la sită, împodobit cu zurgălăi și acoperit în partea deasupra cu o piele de tobă, bine întinsă, pe care se bate cu degetele (🖼 1739): unele cu hafe, altele cu alăute și cu dairele, gata să înceapă a cînta (CAR.); priveam cum juca ursul după sunetul daierelii (ALECS.); viteazul ocoli pădurea întreagă, bătînd din daiarea (ISP.) [tc. dairé]