CÎRTI (-tesc) I. vb. intr. A-și arăta nemulțumirea prin vorbe, prin șoapte, prin mormăieli; a face vorbă pentru un lucru de nimic: soacra nu trebue să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele (CRG.). II. vb. tr. A critica, a împunge cu vorba, a dojeni, a mustra: au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut (SB.).