CÎRLIG (pl. -ige) sn. 1 Fier sau lemn lungăreț, încovoiat la unul din capete cu care se apucă ceva sau de care se acață, se atîrnă ceva (🖼 1266, A, B); ~ de rufe, unealtă cu care se prind rufele de frînghie, cînd se pun la uscat (🖼 1266, C); a se face ~, a se încovoia, a se strînge (de durere, de uscăciune, etc.), a se sgîrci: se uscase de se făcuse ~ în chichiță (ISP.) ¶ 2 🐑 Cața ciobanului: ~u-i de scutar Nu-i de alun, nici de stejar (ALECS.-P.) ¶ 3 Unealtă pe împletit (mănuși, ciorapi, etc.): bătrîna înșira ochiurile pe ~e (DLVR.) ¶ 4 Unealtă cu care argăsitorul curăță pielea (🖼 1266, D) ¶ 5 🚜 Bucată de lemn, lungă ca 1 metru, ascuțită la vîrf, și prevăzută cu un cîrlig, cu care se trag afară paie dintr’o șiră (🖼 1266, F) ¶ 6 Unealtă cu care se încheie ghetele cu nasturi (🖼 1266, E) ¶ 7 🌿 Butaș de viță de vie; cîrcel de viță: e sgîrcit ca un ~de vie (ALECS.) ¶ 8 🐟 Undiță (mare) ¶ 9 pl. 🐟 Unealtă de pescuit alcătuită din mai multe undițe sau cîrlige legate de o sfoară.