CÎNTAR, cîntare, s. n. 1. Instrument care servește la stabilirea greutății unui obiect, prin comparație cu o greutate-tip. ♦ Expr. A trage la cîntar = a cîntări (mult), a avea greutate (mare); fig. a avea importanță. ♦ Cîntărire. Înșală la cîntar. 2. (Înv.) Unitate pentru măsurarea greutăților, echivalență cu 50 de kilograme. – Tc. kantar.