CÎND I. adv. de timp. 1 În propozițiunile interogative: în ce vreme? în ce timp? ~ a venit? de ~ a plecat? pînă ~ să te mai aștept? ¶ 2 Cînd... cînd..., arată o succesiune și o alternanță: ~ unul, ~ altul ¶ 3 Din ~ în ~, ~ și ~, loc. adv., din timp în timp: coana Diamandula numai ~ și ~ mai deschidea ochii (D.-ZAMF.) ¶ 4 ~ de ~, loc. adv., în tot momentul, la fie-ce clipă: trăsura ~ de ~ parcă se răstoarnă (GN.) ¶ 5 Oare-cînd, vreodată; ~ ori-cînd, ori-și-cînd, în ori-ce timp; nici-cînd, niciodată. II. conj. 1 În timp ce, în vreme ce: ~ ai bani, ai și dușmani ¶ 2 În ori-ce moment: ~ o căutai, era cu ochii scăldați în lacrămi (ISP.) ¶ 3 Deodată, fără veste: ~, peri ca o nălucă (ISP.) ¶ 4 Pe ~, în vreme ce; de ~; pînă ~ ¶ 5 De ~, de ~ cu, din vremea ce, din timpul cînd (era, etc.: de ~ cu Tătarii; de ~ lupii albi (CRG.) ¶ 6 Ca și ~ 👉 CA ¶ 7 Loc. conj. ~ colo, iar la urmă, tocmai din potrivă (exprimă o surprindere, cînd se întîmplă cu totul neașteptat: l-a crezut pe cuvînt, ~ colo, la putere, și-a dat în petic (JIP.) [lat. quando].