CUȘCĂ (pl. cuști, cuște) sf. 1 Coteț; (P): dacă ai intrat în ~, trebue să cînți cocoșește (RET.) ¶ 2 Închisoare cu gratii de fier, unde stau fiare sălbatice (🖼 1722): umblînd de colo pînă colo ca o fiară în ~ (D.-ZAMF.) ¶ 3 Coteț, culcuș, adăpost pentru cîine, iepuri, etc.: în cealaltă purta o ~ de iepurași de casă (ODOB.) ¶ 4 Un fel de chioșc sau frunzar în care stau de mănîncă Evreii la sărbătoarea de toamnă, numită „sărbătoarea Cuștilor” (Sukoth), care cade la 15 Tișri ¶ 5 🚜 Un fel de grătar de nuiele, numit și „coteț” sau „leasă”, în care se bate porumbul ¶ 6 Ⓕ F Casă proastă, cocioabă, bordeiu [rut. kučka].