CUTRĂ (pl. -re) sf. 1 Ⓟ Femeie care îndeamnă pe altele la desfrînări, mijlocitoare între îndrăgostiți: cum să fie el ocărît de o ~ de muiere! (ISP.) ¶ 2 Bărbat sau femeie care umblă cu fățărnicii, cu minciuni, trădînd și pe unii și pe alții: cutra de Leah, după ce-și sără inima cu rușinea ce păți Ștefan (ISP.) [ngr. κούτρα „căpățînă”].