CURMEZIȘ I. adv. 1 Mai adesea: în ~(ul), de-a ~(ul), loc. adv., dintr’o parte într’alta în sensul lărgimii, de-a latul: înaintea noastră se ivește în ~ mai întîiu o dungă, o coamă gălbuie și creață (VLAH.); îi numărai vinele albăstrui urzite în ~ul tîmplelor (DLVR.); trecu lacul de-a ~ul și se afundă în codri (GN.); Ⓕ: împrejurările i-au stat tot ~ în cale (ISP.) ¶ 2 Pieziș: se uita ~ spre fecior, parcă’ar fi vrut să-i ceară ceva (D.-ZAMF.) ¶ 3 Cruciș și ~, în cruciș și ’n ~, de-a lungiș și ~ (SB.); de-a lungul și de-a ~ul (I.-GH.), de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiunile: se punea și cruciș și ~ ca să-și ocrotească făpturile (ISP.); se duse în cruciș și’n ~ în toată împărăția (DLVR.). II. adj. Așezat de-a latul: brîul de asemenea e simplu, în dungi ~e (VOR.). III. (pl. -ișuri) sn. 1 Scîndură, stinghie bătută de-a curmezișul altor scînduri ¶ 2 Puntea ferestrăului, chinga care leagă cele două brațe ale ferestrăului ¶ 3 Drum de-a curmeziș: trecea ~ul cîmpiilor (ALECS.).