CURB I. adj. 📐 Care nu e nici drept nici format din linii drepte, încovoiat în formă de arc: linie ~ă, (🖼 1697); suprafață ~ă, suprafața care nu e nici plană nici compusă dintr’o alcătuire de suprafețe plane de dimensiuni apreciabile: cercul e o suprafață ~ă. II. CURBĂ (pl. -be) sf. 1 📐 Linie curbă: elipsa este o ~; Dunărea, lărgită, taie o ~ în țărmul românesc (VLAH.) ¶ 2 🚝 Încovoietură a șinelor (de drum de fier, de tramvaiu, etc.) (🖼 1698) ¶ 3 pr. ext. Linie care descrie fazele succesive prin care trece un fenomen: curba temperaturii (🖼 1699) ¶ 4 Linie care unește o serie de puncte stabilite în urma unui calcul sau determinate prin observațiune: curba urcării și scăderii leului, lefurilor etc. ¶ 5 🌐 Curba nivelului, linie care rezultă din intersecțiunea terenului cu un plan orizontal; se întrebuințează pentru a figura relieful solului [fr.].