CULOARE, culori, s. f. 1. Totalitatea radiațiilor de lumină de diferite frecvențe, pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei ochiului o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor. ♦ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentație neagră, galbenă etc. ♦ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, a arăta bine. A-și pierde culoarea = a) (despre fața omului) a deveni palid; b) (despre stofe) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. L-a descris în culorile cele mai negre. ♦ Culoare locală = trăsăturile caracteristice ale unei țări, ale unei epoci etc., redate într-o operă literară. (În trecut) Culoare politică = apartenența la un partid politic. 3. Substanță întrebuințată pentru a vopsi, a picta etc.; materie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care se împart cărțile de joc după culoarea (1) și forma punctelor. [Var. : coloare s. f.] – Lat. lit. color, -oris (fr. couleur).