cuișor [At: ANON. CAR. / P: cu-i~ / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: cui + -ișor] 1-2 sn (Șhp) Cui (2) (mic). 3 sn (Înv) Broșă. 4 sn (Înv) Cataramă. 5 sn (Înv) Dintele de la cataramă. 6 sn (Lpl) Condiment alimentar din muguri florali uscați ai cuișorului (7), cu formă de cuie mici, folosit ca aromatizant. 7 sm (Bot; reg) Arbust exotic cu frunze ovale și flori numeroase, roze și cu miros plăcut de la care se obțin cuișoarele² (3) (Eugenia caryophyllata). 8 sm (Bot; reg; lpl; îc) ~i de câmp Garofiță (Dianthus carthusianorum).