CRĂCAN sn., CRĂCANĂ (pl. -ane, -ăni) sf. 1 Prăjină care în vîrf se desparte în doi craci ca o furcă de fîn: cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucoase (VLAH.) ¶ 2 Fie-care din cracii unei prăjini sau unui băț ce se desparte în formă de furcă, din țepele unei furci, unei căngi, etc. ¶ 3 Trei bețe împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului, alte ori crăcana e alcătuită dintr’un lemn gros vîrît în pămînt, prin capătul de sus al căreia e petrecut printr’o gaură un alt lemn orizontal de care e prins, vertical, un băț cu crestături de care se atîrnă căldarea (🖼 1551): puseră căldarea de fiertură în crăcan (ODOB.) ¶ 4 Fie-care din cele două coarne ale rășchitorului ¶ 5 Ac de păr ¶ 6 pl. Capra tăietorilor de lemne ¶ 7 🌿 Varietate de struguri ¶ 8 F 🫀 Picior, crac: ce de mai crăcane are! [crac¹].