criptă [At: ODOBESCU, S. I, 340 / Pl: ~te / E: fr crypte, lat crypta, gr κρύπτη] 1 Construcție subterană într-un templu antic, în care se păstrau obiecte de cult, arhiva, tezaurul. 2 Construcție (mai ales în forma unei bolți sub biserică) în care se depun sicriele morților Si: cavou, (îrg) bolniță, gropniță. 3 (Med) Adâncitură mică, în formă de tub, pe suprafața unei mucoase.