CREȘTIN I. sm. CREȘTINĂ (pl. -ne) sf. ⛪ Care profesează religia lui Christos: Românul socotește de ~i adevărați numai pe cei ce se țin de legea noastră pravoslavnică, adică drept-credincioasă (ISP.) ¶ 2 Român: ogoarele le dăduse altor creștini în folosință (RET.) ¶ 3 Om, om de treabă: așa dar, un ~ nu poate lua o baie caldă, cînd îi place! (GN.); vino în casă, măi ~! (DLVR.). II. adj. Ce ține de legea lui Christos: religia ~ă [lat. chrĭstianus].