CREȘTE (cresc) I. vb. intr. 1 A se face mai mate (vorb. de trup sau de o parte a trupului): copilul crescu și se făcu mare; i-a crescut părul; F: creștea carnea pe el de mulțumire (ISP.); Ⓕ: a-i ~ inima de bucurie; pleonastic: ~ mare ¶ 2 A se desvolta: a-i ~ mintea ¶ 3 🌿 A răsări, a ieși din pămînt (vorb. de plante): a crescut iarba; orezul crește în apă ¶ 4 🍽 A se ridica, a-și mări volumul prin dospire (vorb. de un aluat): cozonacii n’au crescut destul ¶ 5 A-și mări volumul (vorb. de ape): apele au crescut mari și s’au revărsat ¶ 6 A deveni mai lung (vorb. de un spațiu, de timp): din prima zi a iernii, zilele încep să crească ¶ 7 A se mări, a spori: unde-s doi, puterea crește; supărarea noastră creștea la culme (CRG.). II. vb. tr. 1 A hrăni, a îngriji (de la vîrsta cea mai fragedă pînă se face mare): bătrîna și credincioasa slugă care-l crescuse din a sa pruncie (ODOB.); vorb. de animale sau de plante: ~ vite, porumbei, plante ¶ 2 A cultiva mintea, a educa, a instrui: și-a crescut copiii în frica lui Dumnezeu [lat. crescĕre].