copileț [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: ~i și ~e / E: copil + -et] (Reg; mpl) 1 sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prășitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil² (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare.