CONSILIU, consilii, s.n. 1. Organ cu rol conducător, consultativ sau executiv pe lângă o organizație, o instituție etc. ♦ Consiliul Mondial al Păcii = organ ales de Congresul popoarelor pentru pace, care coordonează și îndrumă activitatea de luptă pentru pace în intervalul dintre congrese. Consiliul de Securitate = organ al Națiunilor Unite, care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazul cind se ivește o situație care poate primejdui pacea. Consiliul de asistență economică mutuală = organ format din reprezentanți ai Uniunii Sovietice și ai țărilor de democrație populară, care are drept scop coordonarea activității economice a țărilor din lagărul democrat, pe baza ajutorului reciproc. Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Consiliu științific = organ consultativ pe lângă un institut de cercetări științifice; adunare a decanilor, a șefilor de catedră etc. condusă de rector (în instituțiile de învățământ superior). Consiliu pedagogic = adunare a profesorilor unei școli care ia măsuri cu caracter obligatoriu și este răspunzătoare de bunul ners al școlii. Consiliu de familie = organ de tutelă, alcătuit pe cale judecătorească, cu sarcina de a apăra interesele unei persoane care nu se poate conduce singură în administrarea bunurilor sale. (În regimul capitalist) Consiliu de administrație = comitet (care reprezenta pe marii acționari) însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni. 2. (Înv.) Sfat. – Lat. lit. consilium (fr. conseil).