compleu s. n. (vestim.; franțuzism) Costum alcătuit din două/ trei piese asortate ◊ „La copii, linie sport (cu garnituri de șireturi), compleuri.” R.l. 31 III 74 p. 7. ◊ „Mult purtate în toamna ce vine vor fi compleurile, fustă în cute și bluză [...]” Săpt. 13 VII 79 p. 8. (impropriu) ◊ „Vor fi expuse noi modele de încălțăminte ușoară, de vară [...] compleuri (pantofi, poșete, cordoane) asortate ca material și colorit etc.” R.l. 30 VII 80 p. 2 (din fr. complet)