COLINDA (-ind) vb. tr. și intr. 1 A umbla din casă în casă cîntînd colinde: unor dumnezei ai lor cînta și le colinda: olerom dalerom! aulerom Doamne! (ȚICH.) ¶ 2 pr. ext. A umbla din loc în loc, a cutreiera, a străbate locuri multe: pînă ’n sară am și colindat tot satul (CRG.) ¶ 3 A duce, a purta de colo pînă colo: ai fi zis că e vîntul care-și colinda vuetul (DLVR.).