colbos, ~oasă a [At: MARIAN, CH. 51 / Pl: ~oși, ~oase / E: colb + -os] (Reg) Prăfuit.

COLBUIT, COLBUROS, Bucov. COLBURATIC, Mold. COLBOS (ȘEZ.) adj. Plin de colb, acoperit de praf, prăfuit: Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt (COȘB.); iată-ne acum pe o piață colburoasă (ALECS.); dunga șerpuită și colburatică a drumului (GRIG.).