opțiuni
  • info

3 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.

cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor sau muncitoare care, într-o fabrică de pîine, se ocupă cu prepararea aluatului și supravegherea coptului. Meșteri cocători. 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocător1 adj. m. (rar), s. m. (înv.), pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare

cocător2 (cuptor) (reg.) s. n., pl. cocătoare

cocător adj. m., s. m., pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare

cocător s. m., adj. m., pl. cocători; f. sg. și pl. cocătoare, g.-d. sg. art. cocătoarei

Intrare: cocătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocătoare
  • cocătoarea
plural
  • cocătoare
  • cocătoarele
genitiv-dativ singular
  • cocătoare
  • cocătoarei
plural
  • cocătoare
  • cocătoarelor
vocativ singular
  • cocătoare
  • cocătoareo
plural
  • cocătoarelor
Intrare: cocător (adj.)
cocător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocător
  • cocătorul
  • cocătoru‑
  • cocătoare
  • cocătoarea
plural
  • cocători
  • cocătorii
  • cocătoare
  • cocătoarele
genitiv-dativ singular
  • cocător
  • cocătorului
  • cocătoare
  • cocătoarei
plural
  • cocători
  • cocătorilor
  • cocătoare
  • cocătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cocător (s.n.)
cocător3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocător
  • cocătorul
plural
  • cocătoare
  • cocătoarele
genitiv-dativ singular
  • cocător
  • cocătorului
plural
  • cocătoare
  • cocătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocător, cocătorisubstantiv masculin
cocătoare, cocătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Meșteri cocători. DLRLC
  • 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. DLRLC
    • format_quote Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program. DLRLC
etimologie:
  • Coace + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.