COBE, COABE sf. 1 Pasăre ce menește a rău, de rău augur: sf. Petre blestemă pe cuc ... să fie cobe rea (MAR.) ¶ 2 Persoană ce cobește, ce menește a rău, piază rea: o așa nemetenie spurcată stînd ca o coabe rea în casa lui (ISP.) ¶ 3 Mold. Țîfnă: cobea se face sub limbă, usucă gîtul și limba găinii de nu se poate nici răsufla (ȘEZ.) ¶ 4 Bucov. pr. ext. Plisc: baba ... strigă (cocoșului) ...: da ce-ți este de nu ții coabea? (SB.) [vsl. kobĭ].